Clepsidra

O particica infima dintr-o secunda ... timpul necesar luminii sa paraseasca incaperea in care a fost stinsa. A fost indeajuns timp sa observ cu atentie clepsidra ce levita in fata mea. Indeajuns de mult timp sa analizez firul de nisip ce curgea, trecand din ciclul timpului ce va veni, in ciclul timpului ce a trecut. Poate reprezenta o amintire a mea, un eveniment ce m-a marcat, sau poate reprezenta un timp pierdut din scrutul timp ce l-am avut.
Am asociat clepsidra cu litera 8 ... m-am uitat atent la forma sticlei ce o incadra, la perfectiunea formelor respective, si am realizat cat de mic sunt, si cat de mare e universul ce il intrezaresc prin peretele clepsidrei ce ma cuprinde.
Mi-am imaginat infinitul, acel 8 orizontal, cele doua bucle ce il alcatuiesc, si punctul in care se intersecteaza. Daca as fi eu punctul respectiv, acel infinit este al meu, e universul in care exist, si pe care sper sa il extind, sa transform infinitatea de elemente necunoscute intr-un numar finit de elemente cunoscute, ce sa genereze un nou infinit al necunoscutelor ... dincolo de bariera de sticla a acestei clepsidre ce ma inconjoara. Vreau sa evoluez intr-o clepsidra mai mare ... sa existe mai mult nisip, dar oare asta ar mari si timpul?
Dar aici, timpul nu exista, ci doar imaginile, cunoscute si necunoscute, reale dar imaginate, exist eu si creatia, si din cand in cand esti tu, pentru ca iti vad clepsidra dincolo de bariera mea de sticla. Daca evoluez, as putea oare sa iti cuprind clepsidra in clepsidra mea? as putea sa te fac parte integrala din amintirile mele ... sa devin tu pentru o periaoda de timp ... tot timpul tau? sa evoluam impreuna, impartasind nisipul, si eu, ce suntem noi, sa fii tu.

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu