Cuvantul

Simt stropii ploii cum imi uda talpile. Totul pare a fi pe invers, pana si starea mea de spirit. Nu stiu cand s-a facut dimineata, sau daca s-a facut, tot ceea ce stiu cu siguranta e ca imi doream sa inceapa sa ploua ... si a inceput.
De ceva timp nu prea pot sa dorm, ma napadesc ideile, ganduri peste ganduri, dar in primul rand ma mistuie o intrebare: care au fost ultimele mele cuvinte? Stiu ca au existat, cateodata le visez, dar niciodata nu le pot citi. Timpul fiind de partea mea, am incercat sa le atribui diverse forme, diverse intelesuri, ce sa imi satisfaca un necesar al unor ultime cuvinte puternice. Simt ca ar trebui ca ele sa reprezinte tot ce am reprezentat eu, si asta imi mareste spaima banalitatii lor, si mai mult de atat, mi-e teama ca atunci cand le voi sti ... nu le voi intelege.

Si lumina s-a facut maine, nu inainte de a iesi soarele, nici dupa ce a iesit soarele, ci intr-un moment intre mine si timp. Am vazut, si instinctiv am citit. Am plans, am ras, dar am ramas nemiscat, teama mea se adeverise ... nu le-am inteles. Cuvintele erau "te rog, iarta-ma" si imediat am pornit pe urma semnificatie lor. Oare senzatia de invers avea vreun cuvant de spus in aceasta urmarire? oare "te rog, iarta-ma" area aceeasi semnificatie cu "iarta-ma, te rog" ? sau poate ca e vorba doar de ura, dar e un sentiment pe care nu l-am mai simtit de multa vreme, nici nu mai stiu cum anume se simte.
Daca e vorba de iertare, cine poate sa ma ierte inafara de mine? sunt singurul care e constient in integime de fiecare greseala pe care am facut-o, nu tu, si nimeni altcineva. Poate ca o anume greseala s-a rasfrant asupra unei anume persoane, sau unui grup de persoane, dar e imposibil ca toate greselile mele sa se fi rasfrant asupra aceleiasi persoane, sau aceluiasi grup de persoane. Si cum sintagma implica un singular, tind sa cred ca nu e vorba de iertare, ci mai degraba de ura.
Te urasc, clipa a mortii, te urasc moment al trecerii in imposibilitatea realizarii visurilor create de-a lungul unei vieti aproape scurta. Te iubesc clipa a vietii, ce ai trecut ... lasandu-mi doar un gust dulceag ce il simt ca o dorinta.